Posts tagged ‘Crestinism’

Mai putem vorbi împreună despre Dumnezeu? Credinciosii au devenit o minoritate ciudata

La Ateneul Român a avut loc conferința „Întrebări esențiale. Putem vorbi împreună despre Dumnezeu?” Dialogul a fost susținut de directorul Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici și cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură, al Comisiei pentru bunurile culturale ale Bisericii şi al Comisiei de arheologie sacră.

Continue Reading Luni, 19 Martie 12 at 15:51 4 comentarii

Cutremurul din Japonia – De ce?

„De ce, Doamne?” Acesta este exact subiectul despre care nu-mi place să vorbesc sau să scriu. Dar asemenea subiecte neplăcute sunt la locul lor pe un site ca acesta, care ia pulsul naturii şi al lumii, pentru a diagnostica şi prognostica, pe temeiul unor semne.Foto: d.yimg.com
Teribilul dezastru din Japonia, cu miile de morţi sau dispăruţi, localităţi distruse şi ameninţări continue, stăruie în actualitate. În faţa durerii şi derutei unui popor este îndoielnic că explicaţiile, chiar şi cele religioase, aduc vreo consolare sau vreun plus de lumină din punct de vedere filozofic/teologic.
Cum aş simţi dacă aş fi în locul lor? M-aş simţi lovit, bătut de Dumnezeu. Oricine ai fi, poţi să-ţi aminteşti destule păcate pe care le-ai făcut şi este mai uşor să suporţi în calitate de vinovat, decât să găseşti o explicaţie ca nevinovat. Dar explicaţiile date de conştiinţă sub imperiul emoţiilor nu pot fi sigure. Dreptul Iov înţelegea că nu există o clară legătură cauză-efect între vina personală şi soarta temporară a omului.
Poţi afirma că i-a bătut Dumnezeu pe japonezi fiindcă sunt şintoişti şi budişti? Că nu au adoptat o varietate de creştinism? Dacă am reduce religia la morală – ceea ce nu se face, deși este instructiv, pentru că morala ţine de esenţe – s-ar putea face comparaţii extrem de interesante între șintoiști budiști și creștini, uneori în defavoarea „creştinilor”.

Există şi varianta că plătim toţi pentru unii, la grămadă. De aceea, în situaţii de criză, societăţile religioase tind să găsească ţapi ispăşitori, pentru a-şi îmbuna zeul – care se dovedeşte astfel destul de păgân. Romanii îi aveau pe creştini, creştinii i-au avut pe evrei sau pe eretici. Această „soluţie” nu consolează pe nimeni, nici nu înseninează imaginea lui Dumnezeu.
O altă explicaţie ar putea fi rolul disciplinar al pedepsei. Cei direct afectaţi, supravieţuitorii, au primit astfel o mustrare cu avertisment, ca să se pocăiască. Dar oare, se poate afirma că dispăruţii sunt tocmai cei care nu mai aveau nevoie de pocăinţă? Iar supravieţuitorii sunt cei care au fost cruţaţi pentru că o nouă şansă le-ar fi benefică? Explicaţia este logică, dar improbabilă. Dacă aş fi unul dintre ei, probabil nu m-ar satisface. Este inacceptabil să piară unii, doar pentru a fi avertizaţi alţii, deşi este adevărat că Dumnezeu preface chiar şi tragediile în ocazii de pocăinţă pentru supravieţuitori.

Sau, poate, a fost o nouă tentativă a Cerului de a ne trezi, ca să aflăm că este timpul sfârşitului? Poate. Dar cu atât de mari pierderi? Oare sufletul meu, care trebuie avertizat, contează atât de mult, pe lângă altele care nu sunt puse la număr? Oare Dumnezeu sacrifică mulţimi pentru a salva pe unul singur, după ce a sacrificat pe Unul Singur pentru a-i salva pe toţi?
Profeţia din Isaia 43:3-4 („dau .. popoare pentru viaţa ta” etc.), care unora le sugerează că Dumnezeu ar proceda chiar aşa, se adresează de fapt nu unui individ, ci rămăşiţei poporului Israel, concentrat acum 2700 ani în zona Ierusalim-Iudeea, şi care era ameninţat de cruzii asirieni dinspre nord. Deja regatele Siriei şi Samaria căzuseră, „cele zece seminţii” nepocăite fuseseră deportate spre est, şi se pregătea o nouă invazie, pentru a ocupa regatul Ierusalimului. Dar Dumnezeu a întors această ameninţare în favoarea poporului Lui. Armata asiriană, de aproape 180.000, care inundase Iudeea, a fost exterminată într-o singură noapte de mâna lui Dumnezeu (2Rg 19:35). Providenţa a permis apoi celorlalte forţe asiriene să invadeze şi să jefuiască Imperiul Egiptean, care cuprindea pe atunci şi Etiopia. Astfel Dumnezeu dădea alte neamuri şi popoare în schimbul poporului Său.
Să credem că ceva asemănător s-a produs în Haiti şi în Japonia? A zis oare Dumnezeu, „Uite, diavole, îţi dau voie să te duci prin insulele alea, sau pe coastele oceanului, dar să nu te atingi de restul lumii”!? Când aflăm că mor „păgâni” simţim că probabil Dumnezeu nu are nevoie de păgâni, ci mai degrabă de creștini. Dar câţi creștini nu au fost de asemenea sacrificaţi? Are Dumnezeu nevoie de cineva? Nu cred, El nu are nevoie de nimeni. Se descurcă foarte bine şi fără ajutorul nostru, fără teologhiseala şi fără misiunea noastră. Fără existenţa noastră. Suntem extrem de valoroşi, fiecare, dar în acelaşi timp nu avem nici o importanţă.
Explicaţia biblică a originii răului şi a conflictului cosmic dintre forţele binelui şi ale răului ne poate ajuta să înţelegem mai bine tot ce ni se întâmplă pe lume. Suntem încă într-un mare război al lumilor şi suntem martorii victimelor directe şi colaterale. Suntem implicaţi toţi în acest război, adesea ca ostatici.

Sursa: semneletimpului.ro

Vineri, 22 Aprilie 11 at 00:03 2 comentarii

Craciunul – sarbatoare pagana

Craciunul este denumirea sarbatorii Nasterii Domnului Iisus Hristos, celebrata in calendarul crestin pe data de 25 decembrie. Craciunul in forma sa actuala a trecut prin multe transformari si are o istorie complicata. A fost stabilit pentru a stopa toate sarbatorile pagane , din timpul romanilor, dedicate zeilor si solstitiului de iarna.

Craciunul se serbeaza de mai bine de 4000 de ani, cu multe secole in inaintea nasterii lui Isus Cristos. Cele 12 zile ale Craciunului, aprinderea luminarilor, oferirea cadourilor, paradele, colindatorii din casa in casa, mesele de sarbatoare si procesiunile religioase au „radacinile” departe in timp, de la mesopotamieni.
Multe din aceste traditii au inceput cu celebrarea mesopotamiana a Anului Nou. Mesopotamienii credeau in existenta mai multor zei si a celui care-i conducea – Marduk. In fiecare an, la sosirea iernii se credea ca Marduk purta razboi cu fortele raului, si avea nevoie de sustinatori – mesopotamienii serbind astfel Zagmuk, pentru ultimele 12 zile ale anului. Regele mesopotamian trebuia sa jure credinta zeului Marduk si sa moara pina la sfirsitul anului, alaturindu-se astfel zeului si oferindu-i ajutor ca sa cistige razboiul. In haine regesti era insa imbracat un criminal de rind si sacrificat in locul regelui.
Persienii si babilonienii aveau o sarbatoare asemanatoare, numita Sacaea, aceasta incluzind si o parte in care rolurile erau inversate: sclavii deveneau stapini, iar acestia sclavi.
Primii europeni credeau in spirite, vrajitoare, stafii si spiridusi. Cind se apropia Solstitiul de iarna, cu nopti lungi si zile scurte, oamenii se temeau ca Soarele nu se va mai intoarce si tineau serbari si ritualuri inchinate acestuia, implorindu-l sa revina.
In Scandinavia, pe timpul iernii, Soarele disparea pentru multe zile. Dupa 35 de zile cercetasi erau trimisi in munti sa vada cind va apare acesta, iar la aflarea vestilor bune se sarbatoarea Yuletide, cu ruguri uriase aprinse si uneori cu crengile copacilor impodobite cu mere, care sa reaminteasca de revenirea primaverii si a verii.
Grecii antici aveau o sarbatoare similara cu Zagmuk/Sacaea inchinata zeului Kronos care purta razboi cu Zeus si Titanii lui.
Romanii isi sarbatoreau pe zeul Saturn, sarbatoarea se numea Saturnalia si tinea de la mijlocul lunii Decembrie pina pe 1 Ianuarie. Sarbatoarea includea carnavaluri pe strazi, mese festive, vizite la prieteni si schimburi de cadouri aducatoare de noroc. Romanii isi impodobeau casele cu ghirlande din laur si brad in care aprindeau lumanari, iar stapanii si sclavii isi inversau rolurile. Saturnalia romanilor era o sarbatoare a bucuriei, dar crestinii au considerat-o paganism pentru ca onora un zeu pagin. Primii crestini au vrut ca nasterea Pruncului Iisus sa fie o sarbatoarea religioasa solemna, nu una plina de excese, pagana, precum Saturnalia. Pe masura ce crestinismul cistiga teritoriu, biserica era alarmata de faptul ca cei convertiti continuau sa serbeze Saturnalia. Desi initial a incercat sa interzica aceasta sarbatoare pagana, biserica a decis ca aceasta sa fie schimbata si inchinata nasterii Pruncului Sfant, fiul lui Dumnezeu.
Unele surse sustin ca sarbatoarea Craciunului a aparut ca o competitie a sarbatorii pagane Saturnalia in luna Decembrie. Ziua de 25 Decembrie nu era sfanta doar pentru romani, dar si pentru persieni, a caror religie – mithraism era la competitie cu crestinismul. Pina la urma insa, biserica crestina a reusit sa preia entuziasmul, luminile si cadourile de la Saturnalia pentru sarbatoarea Craciunului.

Sursa: 1 si 2

Marți, 28 Decembrie 10 at 22:52 2 comentarii

Puterea rugaciunii

„Marturisiti-va unii altora pacatele, si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.” (Iac.5:16)

–>Vedeti ce spune acest verset biblic? Mare este puterea rugaciunii unui credincios! Si acest lucru, mai nou, o sustin si oamenii de stiinta. Articolul intreg se gaseste pe „dincolo-de-limite”. Ideile sustinute in acest articol se leaga si sunt puternic sustinute si de documentarul „Apa„, un documentar in care stiinta dovedeste prin experimente practice ca apa are memorie, si acest lucru, cel mai logic se leaga cu credinta crestina, cu existenta unui Dumnezeu Creator (de exemplificat prin minunile facute de Dumnezeu prin oameni, din V.T. si N.T.). Vorbeste-le celor din jur despre acest documentar, dovedeste-le ca Dumnezeu exista si ca asculta rugaciunile noastre!

Documentar „Apa”: http://video.google.ro/videoplay?docid=4947261865733171856&hl=ro

>> Oamenii de stiinta din Petersburg au dovedit-o si au descoperit si mecanismul „material” al acestui fenomen divin.
„O rugaciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, seful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare si Dezvoltare Psihoneurologica Bekhterev din Petersburg. „Rugaciunea nu numai ca regleaza toate procesele din organismul uman, dar ea repara si structura grav afectata a constiintei. „

Profesorul Slezin a facut ceva de necrezut – a masurat puterea rugaciunii. El a inregistrat electroencefalogram ele unor calugari in timp ce se rugau si a captat un fenomen neobisnuit – „stingerea” completa a cortexului cerebral. Aceasta stare poate fi observata numai la bebelusii de trei luni, atunci cand se afla langa mamele lor, in siguranta absoluta. Pe masura ce persoana creste, aceasta senzatie de siguranta dispare, activitatea creierului creste si acest ritm al biocurentilor cerebrali devine rar, numai in timpul somnului profund sau al rugaciunii, asa dupa cum a dovedit omul de stiinta. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscuta „trezie usoara, in rugaciune” si a dovedit ca are o importanta vitala pentru orice persoana. Este un fapt cunoscut ca bolile sunt cauzate mai ales de situatii negative si afronturi care ne raman infipte in minte.In timpul rugaciunii, insa, grijile se muta pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibila atat vindecarea psihica si morala cat si cea fizica

Slujbele bisericesti ajuta si ele la ameliorarea sanatatii. Inginera si electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicala si Biologica a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sanatatii unor enoriasi inainte si dupa slujba. A rezultat ca slujba in biserica normalizeaza tensiunea si valorile analizei sangelui. Se pare ca rugaciunile pot sa neutralizeze chiar si radiatiile. Se stie ca dupa explozia de la Cernobil, instrumentele de masura pentru radiatii au aratat valori care depaseau capacitatea de masurare a instrumentului. In apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail,  aflata la 4 km de reactoare, valoarea radiatiilor era normala.

Laboratorul stiintific al Institutului de Medicina Industriala si Navala a analizat apa inainte si dupa sfintire. A rezultat ca daca se citeste rugaciunea Tatal Nostru si se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentratia bacteriilor daunatoare va fi de o suta de ori mai mica. Radiatia electromagnetica da rezultate mult inferioare. Astfel, recomandarile crestine de a binecuvanta orice mancare sau bautura nu au numai o valoare spirituala, ci si una preventiva. Apa sfintita nu este numai purificata, ci ea isi schimba si structura, devine inofensiva si poate sa vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale… Spectrograful indica o densitate optica mai mare a apei sfintite, ca si cum aceasta ar fi inteles sensul rugaciunilor si l-ar fi pastrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca. Singura limita este ca vindeca numai pe cei credinciosi. „Apa „distinge” nivelul de credinta al oamenilor.”, spune A. Malenkovskaia. <<

Joi, 3 Decembrie 09 at 23:48 2 comentarii


Verset biblic

"Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra." (Matei 6:33)

Y!Messenger ID

regenerarea@yahoo.com

Ultimele articole

Statistici

  • 30,074 afisari