Posts tagged ‘evrei’

Al doilea şi al treilea exod (ce să mănânci ca să trăieşti veşnic)

Introducerea sărbătorii pascale în viaţa religioasă a evreilor nu a fost intenţionată doar ca un anunţ şi o ocazie viitoare de rememorare a eliberării din Egipt, ci ea prefigura marea eliberare din robia păcatului, posibilă doar prin sacrificiul Fiului lui Dumnezeu.

Foto: cherylkicksass.blogspot.com    Eliberarea evreilor din robia egipteană s-a făcut printr-o intervenţie supranaturală, Dumnezeu constrângându-i pe egipteni, prin calamităţile trimise asupra ţării lor, să le dea drumul sclavilor evrei să plece. Printr-o declaraţie de război („şi îi voi judeca pe toţi zeii Egiptului. Eu sunt Domnul” – Exodul 12:12), Dumnezeu anunţase că, pe lângă orice semnificaţie punitivă, cele zece plăgi vor fi un instrument revelator, prin care El li Se va descoperi atât egiptenilor, cât şi evreilor într-o manieră necunoscută până atunci. Însă o componentă şi mai importantă a tabloului exodului a fost sacrificiul.

Instituirea Paştelui

Chiar în pragul eliberării lor, israeliţii au fost învăţaţi că trebuie să sacrifice un animal şi să-l mânânce într-o singură noapte, conform anumitor reglementări. Regulile mesei pascale poruncite de Dumnezeu cuprind două aspecte al căror simbolism trebuie remarcat. În primul rând, animalul destinat sacrificiului, care era fript şi mâncat împreună cu familia până în dimineaţa următoare, îl reprezenta pe Iisus Christos, iar această identificare o face chiar apostolul Pavel când scrie: „Christos, Mielul nostru de Paşte, a fost jertfit” (1 Corinteni 5:7). În al doilea rând, masa pascală mai cuprindea azimi şi ierburi amare, azimile simbolizând puritatea spirituală a celor care se împărtăşeau, iar ierburile amare reprezentând robia din care urmau să fie eliberaţi. Israeliţii erau prinşi într-un proces didactic prin care Dumnezeu îi pregătea nu doar pentru ieşirea din Egipt, ci şi pentru suprema Sa revelaţie în Iisus Christos.

Porunca lui Dumnezeu, care instituia practic Paştele, a sunat astfel: „Spune întregii adunări a lui Israel ca, în ziua a zecea a acestei luni, să ia un miel pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă. (…) Mielul vostru să aibă un an şi să nu aibă meteahnă. Puteţi lua un miel sau un ied. Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare să-l înjunghie între cele două seri. Să ia din sângele lui şi să ungă cei doi uşori şi pragul de sus al caselor în care vor mânca. (…) Când îl veţi mânca să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână. Să-l mâncaţi în grabă căci este mielul de Paşte al Domnului. Pentru că în noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lua viaţa tuturor întâilor născuţi din ţara Egiptului, atât ai oamenilor, cât şi ai animalelor şi îi voi judeca pe toţi zeii Egiptului. Eu sunt Domnul. Sângele de pe casele în care locuiţi va fi un semn pentru voi: când voi vedea sângele, vă voi ocoli şi urgia nu vă va distruge atunci când voi lovi ţara Egiptului” (Exodul 12:3-13).

Fiecare familie trebuia să-şi asume responsabilitatea pentru ceremonia sacrificiului pascal. Nerespectarea poruncii lui Dumnezeu în cele mai mici detalii atrăgea după sine moartea întâiului născut din familia respectivă (plaga a zecea, care urma să se abată asupra Egiptului). În momentul acesta, apartenenţa etnică era insuficientă. Era necesară acceptarea prin credinţă a realităţii şi iminenţei plăgii a zecea, dar şi eventualele neplăceri create de egipteni în urma sacrificării mielului (iedului). Sacrificarea unui miel era o crimă în ochii egiptenilor, care protejau animalul socotit un avatar al zeului Aries. De aceea, când faraonul l-a sfătuit pe Moise să aducă jertfele în ţară, profetul a argumentat că aceasta ar însemna o violare a legilor Egiptului: „Nu este bine să facem astfel, i-a răspuns Moise, pentru că jertfele pe care le aducem Domnului, Dumnezeul nostru, sunt privite drept urâciuni de către egipteni. Dacă aducem înaintea egiptenilor jertfe care pentru ei sunt o urâciune, nu ne vor omorî ei cu pietre?” (Exodul 8:26).

Eliberare cu sânge pe uşi

Sacrificarea mielului nu era însă suficientă pentru îndepărtarea pericolului. Fiecare familie trebuia să ungă cu sângele mielului stâlpii şi pragul de sus al uşii. În momentul exodului, israeliţii nu mai erau un popor de nomazi, ci locuiau în case (Exod 12:22), un mod de viaţă adoptat de la egipteni (Exod 12:22). În urma săpăturilor efectuate în regiunea Deltei Nilului (adică acolo unde au locuit sclavii evrei), arheologii au descoperit multe case construite din cărămizi, care aveau gravate pe stâlpii şi pe pragul de sus al uşii numele locatarilor. Se pare că acestea datează din perioada exodului.[1] Probabil că pe lângă facilitarea identificării locatarilor în caz de calamitate, există şi o altă explicaţie pentru obiceiul evreilor din Egipt de a-şi grava numele pe stâlpii uşii – influenţa practicii egiptene. În gândirea egipteană, numele era parte constituentă a persoanei. Acesta este motivul pentru care, ca un gest al înveşnicirii, faraonii şi alţi oficiali îşi gravau numele pe monumente, temple şi alte clădiri importante din Egipt. Nu este de mirare că Moise, care a fost instruit în teologia şi gândirea egipteană, când scrie cartea Exodul, nu menţionează numele faraonului, ci numai pe cel al moaşelor care au fost loiale lui Dumnezeu (Exodul 1:15), şi aminteşte faptul că ‘Dumnezeu le-a făcut case’ (Exodul 1:21), adică le-a ridicat familii. Prin menţiunea aceasta Moise comunică faptul că nu faraonul va trăi veşnic, ci femeile care au fost loiale lui Dumnezeu.[2]

Când le-a poruncit evreilor să ungă cu sânge stâlpii şi pragul casei, Dumnezeu le-a poruncit, de fapt, să îşi acopere numele cu sângele mielului. Astfel, gestul acesta făcea parte din intenţia mai largă a lui Dumnezeu de a-i învăţa principiile mântuirii: numele lor gravate în piatră nu le puteau asigura nemurirea; doar sângele Mielului divin putea face acest lucru. Semnificativ este că, după exod, porunca de a unge stâlpii şi pragul de sus al uşii şi-a încetat valabilitatea, dovezi ale continuării practicii fiind inexistente.[3] După exod, evreii au avut Tabernaculul şi, mai târziu, Templul, unde numele lor erau acoperite simbolic cu sângele jertfelor pentru păcat, ceea ce făcea nenecesară prezenţa simbolului şi pe stâlpii uşilor. În schimb, Noul Testament atrage atenţia că este vital ca numele oamenilor să fie scrise în lista celor mântuiţi: „bucuraţi-vă de faptul că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:20); „oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în lacul de foc” (Apocalipsa 20:15), Cartea Vieţii fiind numită şi „Cartea Vieţii Mielului” (Apocalipsa 21:27)

Sursa: semneletimpului.ro

Vineri, 22 Aprilie 11 at 00:12 1 comentariu

Identitatea unui crestin adevarat

Cine suntem fiecare/Cine ar trebui sa fim noi – IDENTITATEA IN HRISTOS:

Cine ar trebui sa fi tu cu adevarat daca esti copilul lui Dumnezeu? Asa ar trebui sa fim cu totii daca ne numim crestini, daca credem cu adevarat in Isus Hristos, pentru ca Dumnezeu vrea ca noi sa fim fii ai Lui si ne vorbeste prin Scriptura astfel:

1.Sunt sarea pamantului(Mat.5,13).

2.Sunt lumina lumii(Mat.5,14).

3.Sunt un copil al lui Dumnezeu(Ioan 1,12).

4.Sunt o parte a adevaratei vite,un vlastar al vietii lui Cristos(Ioan 15,1-5).

5.Sunt prietenul lui Cristos(Ioan 15,15).

6.Sunt ales si randuit prin Cristos sa aduc roada(Ioan 15,16).

7.Sunt un rob al neprihaniri(Rom.6,18).

8.Sunt rob al lui Dumnezeu(Rom.6,22).

9.Sunt un copil al lui Dumnezeu si El este Tatal meu duhovnicesc(Rom.8,14-15).

10.Sunt impreuna mostenitor cu Cristos Impartasind mostenirea Sa(Rom.8,17).

11.Sunt un templu un salas al lui Dumnezeu.Duhul Sau si viata Sa locuieste in mine(1Cor.3,16).

12.Sunt lipit de Domnul si un singur duh impreuna cu El(1Cor.6,17).

13.Sunt un madular al trupului lui Cristos(1Cor.12,27).

14.Sunt o faptura noua(2Cor.5,17).

15.Sunt impacat cu Dumnezeu si un mesager al pacii(2Cor.5,18-19).

16.Sunt un fiu al lui Dumnezeu si una in Cristos(Gal.3,26-28).

17.Sunt un mostenitor al lui Dumnezeu de vreme ce sunt un copil al Sau(Gal.4,6-7).

18.Sunt un sfant(Efes.1,1).

19.Sunt lucrarea lui Dumnezeu,zidirea Sa,nascut in Cristos pentru a face voia Lui(Efes.2,10).

20.Sunt impreuna cetatean cu sfintii si cu restul familiei dumnezeiesti(Efes.2,19).

21.Sunt intemnitat pentru Cristos(efes.3,1).

22.Sunt neprihanit si sfant(Efes.4,24).

23.Sunt un cetatean al Cerului locuind acolo chiar si acum(Filip.3,20).

24.Sunt ascuns cu Cristos in Dumnezeu(Col.3,3).

25.Sunt o expresie a vietii lui Cristos pentru ca El este in viata mea(Col.3,4).

26.Sunt un ales al lui Dumnezeu prea ales si sfant(Col.3,12).

27.Sunt un fiu al lumini si nu al intunericului(1Tes.5,5).

28.Sunt un frate sfant care are parte de chemarea ceresca(Evrei 3,1).

29.Sunt un partas al lui Cristos(Evrei 3,14).

30.Sunt una din pietrele vii ale lui Dumnezeu,zidit fiind in Cristos ca o casa duhovniceasca(1Pet.2,5).

31.Sunt membrul unei semintii alese,a unei preotii imparatesti,a unui neam sfant,a unui popor pe care Dumnezeu si l-a castigat ca sa fie al Lui(1Pet.2,9-10).

32.Sunt un strain si calator pe acest pamant pe care traiesc vremelnic(1Pet.2,11).

33.Sunt un dusman al Diavolului(1Pet.5,8).

34.Sunt un copil al lui Dumnezeu si atunci cand se va arata Cristos, voi fi ca El(1Ioan 3,1-2).

35.Sunt nascut din Dumnezeu si cel rau(Diavolul)nu ma poate atinge(1Ioan 5,18).


1. Devreme ce sant in Cristos,prin harul lui Dumnezeu… sunt socotit neprihanit,iertat si in pace cu Dumnezu(Rom.5,1).

2. Am murit cu Cristos si am murit fata de pacat si acesta nu mai are putere sa-mi guverneze viata(Rom.6,1-6).

3. Sunt pe veci liber de orice osandire(Rom.8,1).

4. Sunt in Cristos prin voia lui Dumnezeu(1Cor.1,30).

5. Am primit Duhul care vine de la Dumnezeu ca sa putem cunoaste lucrurile ce ni s-au dat prin harul Sau(1Cor.2,12).

6. Ni s-a daruit gandul lui Cristos(1Cor.2,16).

7. Am fost cumparat cu un pret,nu mai sunt al meu,ci al Domnului(1Cor.6,19-20).

8. Am fost pecetluit si uns de Dumnezeu in Cristos si pecetluit cu Duhul Sfant,care este o arvuna a mosteniri noastre(2Cor.1,21).

9. De vreme ce am murit nu mai traiesc pentru mine,ci pentru Cristos(2Cor.14,15)

10. Am fost facut neprihanit(2Cor.5,21).

11. Am fost rastignit impreuna cu Cristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu ci Cristos traieste in mine.Viata pe care o traiesc acum o triesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu(Gal.2,20).

12. Am fost binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti(Efes.1,3).

13. Am fost alesi in Cristos inainte de intemeierea lumii,ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui(Efes.1,4).

14. Am fost rinduit mai dinainte,dupa buna placere a voiei sale sa fiu infiat prin Isus Cristos(Efes.1,5).

15. Am fost rascumparat si iertat si sunt un beneficiar al harului Sau.Am fost inviat impreuna cu Cristos(Efes.2,5).

16. El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti alaturi de Cristos(Efes.2,6).

17. Prin Duh avem intrare la Tatal(Efes.2,18).

18. In El avem,prin credinta,indrasneala plina de incredere(Efes.3,12).

19. Am fost izbavit de sub puterea intunericului si stramutat in Imparatia lui Cristos(Col.1,13).

20. Am fost rascumparat si iertat prin singele Lui de toate pacatele(Colos.1,14).

21. Cristos insusi locuieste in mine.Sunt inradacinat si zidit in El prin credinta(Col.2,7).

22. In el sunt taiat imprejur cu taierea imprejur a lui Cristos si dezbracat de trupul poftelor firii pamantesti(Col.2,11).

23. Am totul deplin in El(Col.2,10).

24. Am fost ingropat impreuna cu El,inviat impreuna cu El si adus la viata impreuna cu El(Col.2,12-13).

25. Am murit impreuna cu Cristos si am inviat impreuna cu El.Viata mea e ascunsa cu Cristos in Dumnezeu(Col.3,1-4).

26. Mi s-a dat un duh de putere,de dragoste si de chibzuinta(2Tim.1,7).

27. Am fost mantuit si mi s-a dat o chemare sfanta dupa hotararea si harul Sau(2Tim.1,9).

28. Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti sunt dintr-unul.De aceea,Lui nu-i este rusine sa-i numeasca “frati”(Evrei 2,11).

29. Am dreptul sa ma apropii cu deplina incredere de scaunul harului Sau,ca sa capat indurare si har la vreme de nevoi(Evrei 4,16).

30. El mi-a dat fagaduintele Sale nespus de mari si scumpe,ca prin ele sa fiu facut partas firii dumnezeiesti(2Pet.1,4).

Sursa: RomoFlorin

Marți, 7 Iulie 09 at 23:52 9 comentarii


Verset biblic

"Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra." (Matei 6:33)

Y!Messenger ID

regenerarea@yahoo.com

Ultimele articole

Statistici

  • 29,710 afisari